O, FIU AL JERTFELOR SUPREME...

O, Fiu al al jertfelor supreme
Ce mult te îngrijeşti de noi!
Chiar de-am avea mii de probleme
Simţim efectul sfintei ploi...

Căci ne inunzi cu-a Ta candoare
Cu-al ei parfum îmbietor
Şi-ntrezărim cu ce splendoare
Ne-aştepţi în Plaiul fără nor.

Ecoul vorbelor rostite
Când chip de om ai îmbrăcat
Calmează stările umbrite,
Ne-ndepărtează de păcat.

În stare n-om fi niciodată
Să-Ţi mulţumim de-ajuns c-ai fost
Legat de crucea blestemată
Să ştim c-avem şi noi un rost.

Nu prin puterea noastră stingem
Săgeţi trimise din genuni
Ci-n jurul Tău, cu toţi, ne strângem
S-avem avânt şi viziuni.

Nu eşti mister ci eşti viaţă
Pentru copiii Tăi predaţi
Topeşti şi stările de gheaţă
Şi chinul celor disperaţi.

Himerele din vremi apuse
Ne gârboveau până-n neant
Speranţele erau distruse
Şi nu ştiam ce-i important,

Dar ai intrat în inimi frânte
Şi-ai pus în ele dor de Rai
Şi-au început, apoi, să cânte,
Să dea dumnezeiescul trai.

O, fiu al jertfei salvatoare
Cu fiinţa Ta stăm conectaţi
C-atunci e-ntruna sărbătoare
Şi-ntruna suntem desmierdaţi.

gc/22 Iulie, 2011